Am blog (roz). Sunt cool.
Am ganduri. Ca tot omul.
Pe blog ar trebui sa scriu ganduri si idei. Dar ce se intampla cu gandurile care nu le-as spune nici celui mai bun prieten? Si ce sa scriu cand nu as zice nimanui ce am in cap? De ce imi vin in cap numai amintiri dezamagitoare? Sunt tot mai ciudat si ma speriu.
Cand eram mai mic asa pe la 14 ani stateam pe fotoliu si ma uitam la ceas. Tin minte lucrul acela cu lux de amanunte. Tin minte zugraveala in lavabila albastra, tin minte ceasul auriu (luat din piata de la rusi) de pe perete si tin minte la ce ma gandeam. Ma gandeam "pfuai ca in anul x o sa fiu in clasa a 9-a" si tot asa gandindu-ma am ajuns sa ma intreb ca cum voi fi la 21 de ani. Daca as pune omul acela de atunci langa mine si omul de acum ar fi doi straini. Ma gandesc acum cine o sa fiu eu oare la 42 de ani. Cum o sa gandesc oare la 42 de ani?
Sa revin. Defapt sa nu revin.. sa inchei. Orice scriu io aici, nu conteaza. lumea o sa uite ce am zis odata ce a inchis pagina. Pe acest blog sunt eu, pentru altii sunt un alt om plictisitor.
Am auzit curand o vorba desteapta care mi-a placut tare mult: "Daca pe o scena sunt 12 clovni, al 13-lea poate sa recite si Shakespeare, caci pentru auditoriu va fi doar un al 13-lea clown".
Forta fie cu voi!
= A R A P I L A =






































