Din pacate, nu ma pot lauda ca fiind un om cu ganduri normale. Din cauza aceasta am acceptat invitatia catre acea statie de metrou. Ce statie de metrou? Nici eu nu stiam. Auzisem doar un zvon oarecare cumva ca s-ar afla undeva o statie ciudata de metrou. Mi-am zis pe moment, ca ce poate fi ciudat la o statie de metrou? Toate sunt la fel. Oameni grabiti, indiferenti, cu viata lor si gandurile lor, unii citesc, altii asculta muzica, altii dorm, altii...
shantel-disko partizani
Asculta mai multe audio Muzica
Nu stiam cum sa ajung acolo, m-am urcat pur si simplu intr-un vagon oarecare, desi auziem ca ajungi acolo doar daca te urci in vagonul 5 din trenul 12. Nu stiam cum sa imi dau seama de numarul trenului si nici sa imi dau seama de numarul vagonului. Numaratoarea putea incepe de la cap sau de la coada. M-am urcat in cel de la coada.
Era pe inserate. Cum poti sa iti dai seama unde e soarele pe cer daca esti sub pamant? Trenul s-a oprit. A luat-o in alta directie. Am ajuns.
Cum s-au departat usile una de alta, am coborat, si am fost intampinat de ghid. Cum pozna ghid la metrou? Voiam doar sa ma uit ce e acolo si sa plec. Nu ca nu as fi avut curaj sa ma duc acolo singur, dar parca era alta treaba cand mergi cu cineva cunoscut, mai schimbi o vorba, o impresie. Nu aveam chef de invatat si nici de camera aia aiurea de camin, caci nu stiam cu cine urma sa dorm, asa am hotarat sa continui.
Ghidul, era un om. Sunt foarte sigur de asta. Nu am nici o urma de indoiala ca nu era. Totusi era ciudat ca nu ii puteam vedea fata. Era ca o pata in peisajul din jurul meu. Cand ma uitam la el nu imi dadeam seama de ce nu vad nimic. Mi-am dat seama, dupa un moment de gandire. Era o gaura neagra. Vazusem pe Discovery ca o gaura neagra mananca toata lumina din jurul ei. Am incercat sa nu il ating sa nu ma manance si pe mine. L-am urmat precaut.
"Sa ti minte drumul. E ca un labirint. Nu esti nici intr-o cladire dar nu esti nici afara.", a zis el, ghidul. Ce ciudat. Cum sa fi si inauntru si afara in acelasi timp. Asta e un paradox si contrazice legile fizicii. Totusi am observat ca in timp ce mergeam, eram cand pe strazi, cand in interiorul cladirilor. Cum imi pierdeam putin atentia cu gandurile mele ciudate, inauntrul devenea afara si afara devenea inauntru. Am incercat sa le schimb intentionat, dar nu am reusit.
Cu ghidul ma simteam ca si intr-o masina fara sofer. "Ai ajuns", a zis calm si a plecat. Probabil in statie ca sa ia un alt calator. Ma lasa in fata unei case, Am zis ca ar fi trebuit sa intru daca tot m-a lasat acolo. Pe strada nu era nimeni, deci nu cred ca trebuia sa ma intalnesc cu cineva.
Inainte sa va povestesc cum a fost inauntru. Vreau sa clarific un lucru. Sa nu credeti ca era ziua afara. Nu era nici noapte era o lumina, galbena si ma facea sa ma simt ciudat. Poate ziceti acum ca eu ma simt ciudat tot timpul. Ei bine, acum ma simteam ciudat de ciudat, un ciudat, iesit din comun.
Am intrat in casa erau patru baieti si inca cinci fete cam toti de aceiasi varsta care eram cam aceisi cu varsta mea. Atmosfera era oarecum, balcanica. am facut un calcul si am zis in gandul meu ca se pare ca numai eu lipseam de acolo. Ha ha ha ha. Amuzant, nu? Mergi undeva, intr-un loc oarecare si ai surpriza ca la destinatie sa ti se zica ca esti asteptat. A venit la mine o domnisoara blonda, creata, si cu vreo 2-3 centimetrii mai mica decat mine. Era imbracata elegant. Toti erau imbracati elegant. Parca numai eu nu ma potriveam acolo. Si-a pus mainile in jurul gatului(al meu, bineinteles) s-a lasat usor inspre mine, ca ii puteam simti respiratia pe gat si mi-a soptit: "pe tine te asteptam, baby. Haide.".
Nu am fost prezentat si nici ei nu s-au prezentat. Am numit-o femeia numarul cinci. Iar eu eram barbatul numarul cinci. Pe ceilalti i-am numerotat in ordinea inaltimii. Cei mai mici erau perechea numarul unu iar cei mai inalti erau perechea numarul patru. Eu nu eram foarte inalt. Am zis ca sunt numarul cinci pentru ca am ajuns ultimul.
Serios. Nu mai intelegeam nimic. Dar aici era mai bine decat in casa care o numeam temporar "acasa".
In urmatoarea clipa, parca eram drogat. Nu imi mai aduc aminte nimic. Doar ca m-am simtit foarte bine si ca eram fericit. Atat.
Cand mi-am revenit eram in spatele unei dube. Toti stateau pe banheta din fata mea si se uitau suparati la mine. Nu era nici o fereastra sa vad incotro ma indrept. Nici nu vorbeau. Nu stiam ce am facut si de ce sa ma simt prost. Facusem ceva rau, jucau teatru, ori mi se parea mie ca sunt suparati. Mi-am dat seama ca mai aparuse un barbat care o tinea in brate pe femeia numarul 5. O fi el noul barbat cinci si eu sa fiu barbatul sase? Daca eram barbatul sase unde era femeia sase? Iar daca eu eram barbatul sase, unde era femeia sase? Cine spunea ca trebuia sa am o pereche?
Duba s-a oprit si eram la margine a unui rau. Simteam ca urma sa se intample ceva rau si m-am trezit luat de curentii raului. Aparuse o femeie superba imbracata in rochie alba. Am numarat repede erau 11 oameni. Oare sa fi fost soferul?
Ma inecam, noul barbat cinci, m-a ajutat sa ies.
Am fost luat in fuga, de femeia sase, singura care parea ca imi este prietena. M-a dus cand inauntru, cand afara. Strada cu aer rece. Labirint. Lumina galbena. Nici un om pe strada.
Aglomeratie ca in orice ora de varf. Am coborat in graba, mi-am facut loc printre straini. Ma tinea de mana si ma tragea de fiecare data cand o luam intr-o directie gresita. Am oprit in fata unui chiosc cu suveniruri. A cumparat ceva. Abia dupa cateva momente mi-am dat seama ca era noua mea identitate ca sa pot pleca de acolo. Alt nume, alt portret, alt om si alt suflet. Mai eram tot eu oare? Gaura neagra era tot acolo. Defapt mai multe gauri negre ii intampinau pe oameni.
M-a luat in brate. Nu am sa o uit niciodata. Poate am sa ii uit chipul. Dar sentimentul acela, nicodata. M-a urcat repede in vagon. M-am linistit cand am realizat ca plec de acolo. M-am ingrozit cand mi-am dat seama incotro ma indrept.
Oare ce sa insemne asta?
Forta fie cu voi!
= A R A P I L A =
shantel-disko partizani
Asculta mai multe audio Muzica
Nu stiam cum sa ajung acolo, m-am urcat pur si simplu intr-un vagon oarecare, desi auziem ca ajungi acolo doar daca te urci in vagonul 5 din trenul 12. Nu stiam cum sa imi dau seama de numarul trenului si nici sa imi dau seama de numarul vagonului. Numaratoarea putea incepe de la cap sau de la coada. M-am urcat in cel de la coada.
Era pe inserate. Cum poti sa iti dai seama unde e soarele pe cer daca esti sub pamant? Trenul s-a oprit. A luat-o in alta directie. Am ajuns.
Cum s-au departat usile una de alta, am coborat, si am fost intampinat de ghid. Cum pozna ghid la metrou? Voiam doar sa ma uit ce e acolo si sa plec. Nu ca nu as fi avut curaj sa ma duc acolo singur, dar parca era alta treaba cand mergi cu cineva cunoscut, mai schimbi o vorba, o impresie. Nu aveam chef de invatat si nici de camera aia aiurea de camin, caci nu stiam cu cine urma sa dorm, asa am hotarat sa continui.
Ghidul, era un om. Sunt foarte sigur de asta. Nu am nici o urma de indoiala ca nu era. Totusi era ciudat ca nu ii puteam vedea fata. Era ca o pata in peisajul din jurul meu. Cand ma uitam la el nu imi dadeam seama de ce nu vad nimic. Mi-am dat seama, dupa un moment de gandire. Era o gaura neagra. Vazusem pe Discovery ca o gaura neagra mananca toata lumina din jurul ei. Am incercat sa nu il ating sa nu ma manance si pe mine. L-am urmat precaut.
"Sa ti minte drumul. E ca un labirint. Nu esti nici intr-o cladire dar nu esti nici afara.", a zis el, ghidul. Ce ciudat. Cum sa fi si inauntru si afara in acelasi timp. Asta e un paradox si contrazice legile fizicii. Totusi am observat ca in timp ce mergeam, eram cand pe strazi, cand in interiorul cladirilor. Cum imi pierdeam putin atentia cu gandurile mele ciudate, inauntrul devenea afara si afara devenea inauntru. Am incercat sa le schimb intentionat, dar nu am reusit.
Cu ghidul ma simteam ca si intr-o masina fara sofer. "Ai ajuns", a zis calm si a plecat. Probabil in statie ca sa ia un alt calator. Ma lasa in fata unei case, Am zis ca ar fi trebuit sa intru daca tot m-a lasat acolo. Pe strada nu era nimeni, deci nu cred ca trebuia sa ma intalnesc cu cineva.
Inainte sa va povestesc cum a fost inauntru. Vreau sa clarific un lucru. Sa nu credeti ca era ziua afara. Nu era nici noapte era o lumina, galbena si ma facea sa ma simt ciudat. Poate ziceti acum ca eu ma simt ciudat tot timpul. Ei bine, acum ma simteam ciudat de ciudat, un ciudat, iesit din comun.
Am intrat in casa erau patru baieti si inca cinci fete cam toti de aceiasi varsta care eram cam aceisi cu varsta mea. Atmosfera era oarecum, balcanica. am facut un calcul si am zis in gandul meu ca se pare ca numai eu lipseam de acolo. Ha ha ha ha. Amuzant, nu? Mergi undeva, intr-un loc oarecare si ai surpriza ca la destinatie sa ti se zica ca esti asteptat. A venit la mine o domnisoara blonda, creata, si cu vreo 2-3 centimetrii mai mica decat mine. Era imbracata elegant. Toti erau imbracati elegant. Parca numai eu nu ma potriveam acolo. Si-a pus mainile in jurul gatului(al meu, bineinteles) s-a lasat usor inspre mine, ca ii puteam simti respiratia pe gat si mi-a soptit: "pe tine te asteptam, baby. Haide.".
Nu am fost prezentat si nici ei nu s-au prezentat. Am numit-o femeia numarul cinci. Iar eu eram barbatul numarul cinci. Pe ceilalti i-am numerotat in ordinea inaltimii. Cei mai mici erau perechea numarul unu iar cei mai inalti erau perechea numarul patru. Eu nu eram foarte inalt. Am zis ca sunt numarul cinci pentru ca am ajuns ultimul.
Serios. Nu mai intelegeam nimic. Dar aici era mai bine decat in casa care o numeam temporar "acasa".
In urmatoarea clipa, parca eram drogat. Nu imi mai aduc aminte nimic. Doar ca m-am simtit foarte bine si ca eram fericit. Atat.
Cand mi-am revenit eram in spatele unei dube. Toti stateau pe banheta din fata mea si se uitau suparati la mine. Nu era nici o fereastra sa vad incotro ma indrept. Nici nu vorbeau. Nu stiam ce am facut si de ce sa ma simt prost. Facusem ceva rau, jucau teatru, ori mi se parea mie ca sunt suparati. Mi-am dat seama ca mai aparuse un barbat care o tinea in brate pe femeia numarul 5. O fi el noul barbat cinci si eu sa fiu barbatul sase? Daca eram barbatul sase unde era femeia sase? Iar daca eu eram barbatul sase, unde era femeia sase? Cine spunea ca trebuia sa am o pereche?
Duba s-a oprit si eram la margine a unui rau. Simteam ca urma sa se intample ceva rau si m-am trezit luat de curentii raului. Aparuse o femeie superba imbracata in rochie alba. Am numarat repede erau 11 oameni. Oare sa fi fost soferul?
Ma inecam, noul barbat cinci, m-a ajutat sa ies.
Am fost luat in fuga, de femeia sase, singura care parea ca imi este prietena. M-a dus cand inauntru, cand afara. Strada cu aer rece. Labirint. Lumina galbena. Nici un om pe strada.
Aglomeratie ca in orice ora de varf. Am coborat in graba, mi-am facut loc printre straini. Ma tinea de mana si ma tragea de fiecare data cand o luam intr-o directie gresita. Am oprit in fata unui chiosc cu suveniruri. A cumparat ceva. Abia dupa cateva momente mi-am dat seama ca era noua mea identitate ca sa pot pleca de acolo. Alt nume, alt portret, alt om si alt suflet. Mai eram tot eu oare? Gaura neagra era tot acolo. Defapt mai multe gauri negre ii intampinau pe oameni.
M-a luat in brate. Nu am sa o uit niciodata. Poate am sa ii uit chipul. Dar sentimentul acela, nicodata. M-a urcat repede in vagon. M-am linistit cand am realizat ca plec de acolo. M-am ingrozit cand mi-am dat seama incotro ma indrept.
Oare ce sa insemne asta?
Forta fie cu voi!
= A R A P I L A =
Poze:
