Blogul lui Szabo Bogdan

Nu stiu ce am patit ieri noapte. Visam, eram constient ca visez. Dupa mult timp am visat si eu. Brusc m-am trezit cu o spaima foarte mare. Pe la ora 4 dimineata, dupa ora noua. De ce? Nu stiu. De'obicei nu inchide nimeni usa la intrare. Nici noaptea, nici ziua. Motivul ca sunt vreo 5 usi, iar scara e pazita doar de batrani curiosi. Asta parca ne face sa ne simtim mai in siguranta.

Cum ziceam. Aveam asa impresia ca cineva e sau urma sa intre in casa. Probabil din cauza visului pe care il avusem. M-am ridicat precaut si am aprins becurile in casa. Am verificat totul si am fugit sa inchid usa. M-am mai uitat o data in bucatarie si in baie si m-am intors linistit la somn.

E naspa sa stai singur... sunt paranoic.

Ma duc sa inchid usa... Somn usor si

Forta fie cu voi!
= A R A P I L A =

Din cate mi-am dat eu seama, licenta mea incepe sa ia forma. Desi nu am facut cele mai bune poze, am inceput sa ma apropriu putin. Inca nu stiu cum o sa prezint lucrarea, daca e album foto sau altceva...

Prima concluzie la care am ajuns cand am fost in zona aia, e ca oamenii au innebunit. Arde tot pe aici. Toate campiile ard. Oamenii sunt nebuni.

Primul loc in care am fost, a fost un sat la care ii zice Sic. Cica e un sat de maghiari foarte bogati. Da.. se vedea dupa cum arata satul si dupa ce case mari erau acolo. Am aflat ca oamenii respectivi munceau foarte mult si deobicei munca grea de exemplu sapatul de santuri. Ca de acolo vine expresia: "sapi santuri ca sicanul" adica muncesti foarte mult. Acolo am vazut cele mai multe case cu acoperis de paie. Si inca ce case. Una chiar se construia atunci. Uite ca mai exista si oameni care inca mai lucreaza cu tehnologie dinasta.

In capatul Sic-ului am fost intr-o rezervatie de stuf. Asa ccred ca era. Impresionant. Un pod lung de lemn, cativa km printr-o mlastina. Foarte fain.

In urmatorul sat, Coasta, am dat de o familie de oameni un stateau 5 caciuli intr-o casa cu o singura camera. Casa era ultima casa traditionala cu acoperis de paie si facuta din trestie si lut din tot satul. Era veche de 140 de ani si urma ca la vara sa o strice si sa faca alta, ca nah, e foarte greu sa stea asa oamenii acolo. In casa aceea sta un baiat destul de simpatic. Initial voiam sa fotografiez numai casa, dar cand baiatul m-a tras de mana sa ii fotografiez toata ograda.

Pe ultimul deal din Coasta e o lucrare de arta a artistului Alexandru Chira. "Desemne pe cer pentru ploaie si curcubeu", ca parca asa ii zice e un complex sculptural ori instalatie... cine stie ce care vrea sa aduca ploaia si curcubeul in satul respectiv ca e foarte secetos acolo. Oamenii zic ca in primii 3 ani chiar a plouat foarte tare acolo.

Ia uite ce am facut si ce am vazut io pe acolo...

Toate zilele, bineinteles. Nimic nu e mai interesant decat divertismentul. Toti oamenii astazi cauta sa se distreze. Adica mai mult ca sigur au cautat asta de cand s-a facut omul. Eu cred ca oamenii vad divertismentul mai mult decat e. In ultima vreme respectivele "stand up"-uri, filme americane si seriale, au devenit tot mai accesibile si mai cautate. Prea putini mai sunt interesati in mod direct de chestii care sunt chiar interesante, care nu le uiti in prima clipa cum te-ai detasat de aparatul care te distreaza.

Multi oameni sunt dependenti de divertisment si inca foarte multi. Asa imi explic aparitia "spectacolelor" gen "Ciao Darwin" la orele de varf ale zilelor.

Oare daca ne-am distra toata ziua, ne-am satura? sau am dori sa lucram?


Forta fie cu voi!
= A R A P I L A =

Dupa ce am citit comentariul unui anume "eu maa", am zis ca sa nu ma pot abtine sa nu scriu ce o sa scriu.

Desi am scris despre doua lucruri in postul precedent, lumea s-a legat de acela care i s-a parut mai important. Acum sa zic io de ce pozna sa ma port cum simt eu, cand nu intereseaza pe nimeni. Acuma o sa ziceti ca daca nu intereseaza pe nimeni cum ma port eu si cum ma simt, ce ma opreste sa o fac? Pai simplul lucru ca daca nu o sa fac "ce trebuie" o sa sara in ochi si o sa ii intereseze pe toti, dar bineinteles ca nu o sa le pese de ce te porti cum te porti ci doar ca ai facut lucrul respectiv.

Sa presupunem ipotetiic(doar ipotetic, baby) ca m-am despartit de iubita si ca sufar din cauza asta. Sunt curios pe cati oameni o sa ii intereseze ca sufar?

Prindem curaj cand aratam cine nu suntem noi, cand facem lucruri care sunt facute de toti oamenii, pentru ca asa se face. E ceva corect, pentru ca e acceptat de toata lumea si nu poate fi contestat de nimeni. Daca iesim din tiparul cotidian, brusc toata atentia este indreptata spre acel ceva. Uite asa apar vedetele.

Eu inca nu vreau sa devin vedeta si prefer ca atat cat pot sa ma conformez si sa stau in acelasi rand cu voi, atat cat pot.

Forta fie cu mine!
= a r a p i l a =

Mda... ce poti spune cand Alex iti zice ceva de genu': "Uite cum da in aia ca picamaru'"? Cred eu ca nu poti zice nimic.

Cateva persoane mi-au zis ca de ce nu-s io mai deschis si ca de ce nu zic ce am de zis? Pai cum sa zic io astea? Ca daca zic ce ma doare lumea imi zice: "Vai ce plangacios esti". Candva, asa eram. Ziceam io ca tot ce imi trecea in minte si ce credeam io ca e bine aia faceam. Pana cand, mi-am dat seama ca lumea nu e chiar asa cum credeam eu ca e si ca pe foarte putini ii intereseaza cu'adevarat ca ce fac io si cum ma simt. Asa am zis ca sa las tot in gandul meu, ca nu are nici un rost sa mai zic si sa fac cum cred si am inceput sa fac cam ce trebuie.


Forta fie cu voi!
= a r a p i l a =