Blogul lui Szabo Bogdan

Oboseala asta imi da multe batai de cap. Azi cand m-am urcat in autobuz, nu stiam in ce parte merge. Am preferat sa stau in picioare ca nu cumva sa gresesc scaunul si sa merg cu spatele.

In fata mea era un scaun... putea sta o singura persoana. Stateau doua. Un domnisor si in bratele lui o domnisoara. Se pupau cu spor. Tipul s-a uitat la mine si mi-a zis ceva. Ascultam Prodigy la iPod (am iPod, stiti?) nu l-am inteles. S-au pupat in continuare. Mi-a mai zis ceva... M-am uitat "dubios" in stilul meu caracteristic si antipatic si bineintele am ridicat spranceana dreapta. N-aveam chef sa conversez cu asemenea specimene. A venit controlorul sa imi verifice biletul. Eram norocos. Aveam gaurile potrivite. In semn de protest, conrtolorul l-a rupt.

M-am intalnit cu Daiana, intr-o dimineata, zilele astea. Zicea ca trebuie sa imi dea o surpriza, sau ceva de genul asta. M-am intalnit in statia de autobuz, rapid. Mi-a dat un afis. Pe el era o poza, deja aproape celebra. Daca nu eu e sa fiu celebru, sa fie macar munca mea...

Si sa vezi acu ce de comentarii o sa am ... si ce o sa ma mai amuz.

Forta fie cu voi!
= A R A P I L A =

Ma simt tare ciudat... parca nu ma pot adapta aici. Ce fain ar fi sa stau acuma in liniste intr-un varf de munte, sa nu ma deranjeze nimeni si nimic. Sa stau in iarba, sa respir aer curat si sa beau apa rece. Tehnologia asta ma omoara incet, zi de zi. Poate ca am eu probleme, gandesc prea mult sau sunt hmm... nesigur?

Ma simt tare ciudat... ciber ar zice ca-s emo. Da' nu-s ca nu imi tai vene si nici nu-s suparat pe nimeni si nimic. Eventual pe mine. Cat n-as fi dat eu sa fiu altfel, da' na... nu toti oamenii sunt norocosi si primesc tot ce vor cand se nasc si nu toti stiu pentru ce trebuie sa munceasca in viata asta.

Ma simt tare ciudat... am impresia ca m-ai cunoascut altfel decat sunt. Nu stiu de ce, dar sper din toata inima sa fie o impresie gresita. Departare de doar cateva zile care o sa treaca foarte greu. Imi esti draga...

Ma simt tare ciudat... brusc a venit in playlist, uimitor de incredibil: Directia 5.

Sper ca e doar un vis ciudat.

Forta fie cu voi!
= A R A P I L A =

Asta e a treia oara cand incerc sa scriu primul post din an. Am incercat sa scriu ceva ce sa nu inteleaga nimeni, nu a mers ca io nu-s poet. Am mai incercat sa scriu ceva discret, iar nu a mers ca io nu prea stiu sa fiu discret.

Lumea ma vede exact cum nu sunt. In unele cazuri e un lucru bun. Nu prea poti lua in seama parerile unor oameni care nu te cunosc. De ce sa te descoperi in fata unor oameni care nu vor sa te cunoasca sau care mai rau vor numai sa te raneasca? Putinor oameni merita sa te deschizi. Asta e concluzia la care am ajuns eu dupa cateva evenimente neplacute.

Imi amintesc cu drag de o scena din vara asta (aici e bucata in care ma laud)cand o anume persoana, cu un nume oarecare Andreea mi-a zis ca prima data cand ne-am cunoscut i-am parut un om foarte antipatic, plin de sine si foarte ingamfat, dar dupa ce a ajuns sa ma cunoasca mai bine, mai ca regreta ca nu o sa ne mai vedem mult timp.

Se zice ca prima impresie conteaza cel mai mult. Nu imi place ideea. Prima fata pe care o aratam, sau care ni se arata, e deobicei falsa. Incercam sa aratam tot timpul ce avem mai bun, nu ce ne reprezinta. Dupa mult timp mi-am dat seama ca toti prietenii care ii puteam avea au plecat cand am incetat sa mai arat cine sunt si am inceput sa arat cine as putea sa fiu.

Sper sa vezi cat mai curand cine sunt si poate ai sa ma intelegi atunci.

Mai oftez inca o data, ca sa ascund ceea ce simt, nu pentru ca imi e frica, ci pentru ca nu m-ai crede. Somn usor...