Blogul lui Szabo Bogdan

Miercuri am avut un curs interesant cica ii zice: "Studiul formei si culorii", sau asa cred a ii zice. Facem cu profa care ne dadea sa desenam copaci in anul 1. Macar pe atunci aveam exercitiu la desen ca faceam la atelier. Acuma nu mai am ca nu am desenat de mult de tot.

Uite ca m-am trezit la curs, in amfitiatru' ala smecher si nou care ni l-o facut la faculta exact la noi la sectie, ca sa nu mai aiba studentul la foto de mers mult pe jos, e amuzant ca multi oameni de la alte sectii nici nu stiu ca pe acolo se studiaza fotografia de catre studentii anonimi de la foto...

Am inceput sa povestesc cu colegii despre liceenta.. nu e amuzant? timpul trece mai repede decat cred. Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa treaca urmatorii 3 ani. Eu parca nici nu i-am simtit.

Cica la curs, ca de asta voiam sa zic, am primit cate o bulina, care nu era chiar bulina ca era ovala, verde, bleah .... culoarea nu era relevanta ca noi trebuia sa luam bulina aia si sa ii copiem forma si sa facem un desen. Io am facut desenul asta de pe margine, nu e prea clara poza ca am facut-o cu mobilul.

Prima reactie a lu Cristi o fost: "Ce-i aia ma?".... Mnda.. iar rade lumea de mine de felul cum desenez, "O floare si o frunza, ce sa fie?", am zis io asa mai nedumerit ca de ce rade. Atunci Cristi o facut o fata asa, ciudata cam ca si aceea cand m-am intalnit cu el in autobuz si eu aveam un buchet de flori in mana... bleah. Hulea o zis ca ii fain desenul meu, o fi... pentru un inginer probabil.

Ah... ce titlu i-am dat? "Lasa toamna pomii verzi" HAaahahahhahaha ...

Forta fie cu noi!
= A R A P I L A =

Ma amuza cat de penibile sunt sentimentele oamenilor. Sa presupunem ca sentimentul de iubire exista. Toti am crezut candva ca iubm pe cineva, iar cand ne-am apropiat de persoana respectiva am observat ca nu e asa, ca nu e nimic cum am asteptat. Toti am crezut candva ca uram pe cineva, iar cand ne-am intalnit cu persoana respectiva, am constatat ca totul a pornit de la o mica neintelegere si ca e aiurea sa fi suparat pe o persoana. Sunt multe variabile care nu le cunoastem si noi totusi ne formam niste idei care ne intuneca judecata.

Gandurile astea ne omoara. Tot timpul incepe cu un gand mic, o amintire veche, care se dezvolta, doar pentru ca nu le impartasim cu nimeni care sa ne ajute sa traim cat de cat "cu picioarele pe pamant". Adica daca pornesti un sir de ganduri, fara sa cunosti ce se intampla in jur, ajungi sa tragi concluzii gresite.

Stiu cazuri in care oameni cred ca sunt indragostiti de altii, spune-i si vezi ce o sa se intample, merita sa suferi aiurea? Stiu cazuri in care oamenii cred ca trebuia sa aiba sexul opus.. oare daca o sa crezi asta in continuare o sa ajungi altceva decat ceea ce esti? Stiu oameni care se cred singuri si stau in casa toata ziua ca sa isi planga de mila.. oare nu mai bine incerci sa cunosti oameni noi sa poti sta langa cei care iti plac?

Prea multe aiureli degeaba... ma duc la somn.

Forta fie cu noi!
= A R A P I L A =

Banuiesc ca nu o sa ghiciti unde am ajuns. Sunt in Timisoara. N-am nimic de zis inteligent, dar m-am uimit. Nu imi sta in fire sa iau decizii dinastea de pe o zi pe alta.

Se facu ca joi seara Mara mi-a zis ca daca nu vreau sa vin in Timisoara, ca ii ziua lu' Ciber si ca vine si Tezeu din Bucuresti si ca ar fi interesant sa ii facem o surpriza. In acelasi timp ma chemase si Ciber la Timisoara la ziua lui (am aflat ca din politete m-a chemat ca mna, cum sa nu cheme CoCR-ul de pe TFN :P .. Oricum io tot din politete m-am dus). Cadoul a fost o cutie mare cu o funda mare si un continut tot mare. Adica io cu tezeu. N-am mai mai fost un cadou pana acuma... Si nici nu am facut o surpriza de genul acesta cuiva (adica placuta)...

Pe langa ca am stricat toata buna dispozitie a invitatului (care nu imi intelege glumele proaste), am dat lectii de foto hahahhhaa...

in fine ma duc sa cumpar mancare nesanatoasa de la McD cu Tezeu. :P


Forta fie cu noi!
= A R A P I L A =

Cainele. Cainele este cel mai bun prieten al omului sau mai bine zis a oamenilor ca mine. Stau si ma gandesc ca oare de ce cainele e atat de devotat oamenilor. Oare pentru ca e dependent de noi? Oare ca se simte si el mai in siguranta langa el? sau pentru ca e si el o fiinta sociabila si nu poate sa traiasca singur?

Stau si ma uit la telefon si imi vine un gand sa sun pe cineva. Pe oricine, numai sa vb cu cineva, sa vad ce mai face pe unde umbla... poveste asa aiurea. Dar cu ce folos? Am facut destul de des chestia asta si nu pentru ca am/aveam multe minute ci pentru ca sa mai vezi ce fac oamenii cu care nu te-ai intalnit intamplator pe strada sau prin tren.

De ce am renuntat sa sun oameni aiurea? Pentru ca prea putini oameni m-au sunat sa faca acelasi gest. Paiu m-a sunat acum ceva vreme si am ramas putin surprins. In mod placut. M-a sunat ca sa ma intrebe ce mai fac. Doar atat nu ca sa reglam niste conturi, nu pentru a onora niste favoruri si nici pentru a-mi cere ajutorul in C++ :P.

Nu imi mai plac scrisorile. Cutia postala in ziua de azi este folosita pentru reclame si facturi inutile, care oricum le poti vedea pe internet sau poti sa le vezi pe internet. De ce nu mai folosim cutia aia antica de metal ca sa ne intrebam prietenii ce mai fac? De ce preferam telefonul sau "mezengierul"? Da e mai comod, dar parca te simti mai aproape langa o persoana cand citesti o scrisoare, scrisa de mana.

Vorbeam cu cineva foarte mult prin e-mail, cred ca singura persoana cu care tineam legatura prin modul asta. Am ramas putin dezamagit cand "mi-o dat ed pe mess", dar asta e tehnlogia moderna, trebuie sa ma conformez. Tin minte ca prin clasa a 5-a, a 6-a pe atunci cand eram eu "bidai", ne trimiteam mailuri intre noi, colegii de la scoala sau de la info, chiar daca ne vedeam in fiecare zi, sau saptamanal.

Va provoc, daca e cineva care citeste blogul asta, scrieti-mi si o sa va raspund (Simionesti, Nr.108, Bistrita-Nasaud, cod 427019), pt cei mai comozi e-mailul: szabobogdan #a cu coada# yahoo.com.

Forta fie cu voi!
= A R A P I L A =

Oamenii fac lucruri aiurea. Sunt prinsi in mica lor lume, iar cand isi dau seama, e prea tarziu. Fiecare traieste in lumea lui, pentru ca fiecare vede lucrurile in modul lui, pentru ca fiecare cunoastem alta parte din lumea in care traim. E foarte greu sa intri in lumea altcuiva pentru ca e greu sa intelegi cum gandeste si care parte din lume cunoaste.

Cei mai buni prieteni sunt aceia care se vad rar. E trist, dar din pacate, e adevarat. Din cauza asta ne intelegem asa bine grupul nostru de fani sw. Adica asta cred eu ca e motivul. Pasiunea fata de acest fenomen a disparut demult, suntem oameni cu foarte putine lucruri in comun cu idei diferite incepand cu modul de viata pana la religie. La o intalnire tin minte ca purtam discutii aprinse despre modul cum se sterge fiecare pe ... fund.

Intr-o prietenie nu e vorba de cat si ce dai, e vorba de cate lucruri in comun au oamenii. Tot timpul oamenii cu aceleasi idei, interese, meserii, freze etc, au stat impreuna ca asa e firea omului. Zicala zice la fel: "Cine se aseamana, se aduna".

Or zice unii oameni ca da... acuma o confirmat omu(eu) ca are "inima de piatra"(ce nu imi place chestia asta, asta e un alt subiect aiurea de discutat). Asta e lumea mea mica in care traiesc, gri, rece, usor amara, lunga si lata cat vezi cu ochii, in care totul ar trbui sa se imbine perfect.

Daca vrei sa fim prieteni, spera ca ne vedem rar...

Forta fie cu noi!
= A R A P I L A =